luni, 1 iulie 2013

Eu și călătoriile mele prin Moldova

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai
S-a apucat Lia să scrie
Despre călătoriile domnie!


Am avut numeroase ocazii să călătoresc prin Republica noastră Moldova. Fie că era vorba de călătorii de familii, muncă, călătorii cu prietenii, sau pur și simpu enjoy, întotdeauna am găsit lucuri frumoase pe plaiurile noastre mioritice. 

Păcat că atunci nu aveam blog, să scriu despre emoții la moment, despre fiecare localitatea care am vizitat-o.

Am foarte multe poze și impresii din călătoriile mele. Am să încerc pe scurt să povestesc despre acestea. 

În anul 2011 am parcurs țara în lung și în lat, de la Criva, la Nimereuca, De la Ungheni pînă la Bender, de la Giurgiulești pînă la Palanca. 

Să încep cu localitatea extremă de Vest - Criva. Am copilărit ani buni în Criva, datorită tatălui meu care este originar de aici. Localitatea este renumită și datorită peșterii care poartă numele lui Emil Racoviță, renumitul savant biospeloolog român. Dacă nu greșesc peștera este considerată cea mai mare din Europa. Ea se întinde pe teritoriul Moldovei și Ucrainei. Are intrări-ieșiri de ambele părți. Mulți au intrat, puțini au ieșit, cel puțin așa zic bătrinii.

Să încep cu localitatea extremă de Vest - Criva. Am copilărit ani buni în Criva, datorită tatălui meu care este originar de aici. Localitatea este renumită și datorită peșterii care poartă numele lui Emil Racoviță, renumitul savant biospeloolog român. Dacă nu greșesc peștera este considerată cea mai mare din Europa. Ea se întinde pe teritoriul Moldovei și Ucrainei. Are intrări-ieșiri de ambele părți. Mulți au intrat, puțini au ieșit, cel puțin așa zic bătrinii.
De raionul Edineț mă leagă amintiri haioase din 2011. Eram cu Sergiu Cenușa într-o deplasare și era căt pe ce să dăm foc fabricii de zahăr din oraș. Norocul nostru sau a fabricii, am reușit să stingem focul și fabrica a rămas intactă. Ce s-a întimplat acolo, rămîne deja între noi doi :) 

Eu la Cetatea Soroca în 2011

Am rămas dezamăgită de Cetatea Soroca cînd am văzut-o, mă așteptam la ceva mai wow, mai mare. Însă bine merci că avem pe teritoriul țării măcar o cetate. 

Rîul Răut văzut din satul Cenușa 

 Barajul de la Florești

În albia rîului Răut din localitatea Florești, s-a format un lac de acumulare care are și un baraj.

  

Avionul din anii celui de-al doilea război mondial din Florești

Izvorul de la Recea, Rîșcani.

Sunt sigură că mulți din voi s-au oprit anume la acest izvor în călătorii spre Nordul Moldovei. Pe timpuri aici era doar un mic izvor, acum au mai construit în jurul acestuia. Nu mai spun de stația de alimentare din spate. 

 Ștefan cel Mare din Bălți
Bălțiul văzut de lingă fostul punct de chimicate de lingă oraș
Echipa Redescoperă Moldova - Ungheni


Ungheniul l-am cunoscut mai bine datorită proiectului Redesoperă Moldova, care a avut loc în iunie 2013. Am descoperit orașul pînă în temelie alături de încă 9 bloggeri. Calea ferată din Ungheni, este una cu cele mai multe noduri, și anume aici se schimbă șinile trenurilor care pleacă sau vin din UE.

 Codrii Moldovei din raionul Strașeni
 Am făcut o plimbare prin Codri. Am înaintat vreo 5 km în padure. Pe lingă liniștea pădurii, cîntarea păsărilor, nu am văzut nimic bun. Mi se făcu-se impresia că de Codri nu are grijă nimeni.
Răsăritul soarelui în localitatea Greblești, Strășeni. La zona de odihnă și pescuit.

 Excursia prin Moldova a ajuns la sud. Se vede și în poză influențe a culturii turcești care și-a lăsat amprenta și în cultura noastră. În imagine e o fîntînă din Găgăuzia.

 Cel mai frumos asfințit ever l-am văzut la Etulia, Găgăuzia. Satul se află la hotarul Moldova-Ucraina și Moldova-Romania.

Drumul din Giurgiulești
În Giurgiulești oameni sunt foarte fierbinți, că tot se află la punctul extrem de sud a Moldovei. Sunt așa de interesanți și diferiți de cei din alte regiuni a țării.
Am găsit pe vîrful dealului din Giurgiulești un tumul de pe care se vedea tot Giurgiuleștiul, Dunarea și portul. A fost ceva nemaipomenit. Păcat că nu am făcut atunci poze, însă în fața ochilor mai păstrez imaginea :)
  
Acum urmează partea cea mai interesantă. În 2010 am petrecut vreo 3 luni de zile în rezervația culturală Orheiul Vechi. Cam în august-septembrie-octombrie. Am prins cele mai frumoase culori.
Cînd zic Orheiul Vechi nu menționez doar lunca rîului Răutului, sau mănăstirea și biserica de pe dealurile satelor.
Am avut ocazia să hoinăresc prin sate, să cunosc oameni din localitățile Trebujeni, Butuceni și Morovaia.
În pozele ce urmează veți găsi elemente ala culturii noastre vechi, care acum ne străduim să le reîntoarcem în viața noastră.





 Într-un muzeu: gospodărie tradițională țărănească sec. XIX XX















Gard din pietre în satul Trebujeni
La finalul proiectului, am mers și pe asfaltul proaspăt turnat pe drumul ce ducea spre Trebujeni :)

Vă îndemn să faceți și plimbări prin sat data viitoare cănd vizitați rezervația. Cu siguranță găsiți lucruri veșnice care s-au născut la sat.

Acest articol a fost închegat datorită Cuptorului Blogsferic, la care sper să particip și eu anul acesta. 
Evenimentul va avea loc la Orheiul Vechi în lunca Răutului n iulie 2013, acolo unde va fierbe lunca de atiția bloggeri. 



2 comentarii:

  1. oooo Lia, ai așa de multe poze aici. Bravo pentru articol

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inițial au fost mai multe, însă am renunțat la multe.

      Ștergere