Bălți (în straie de sărbătoare) cu oameni triști

31 ianuarie 2016, orașul Bățli

Am avut ocazia în ultimele două zile să mă aflu în Bălți. Am hotărât cu fetele să mergem în capitala de nord într-o escapadă, mai departe de Chișinău. 

Nu am stat mult pe gânduri și am plecat spre nord să descoperim Bălțiul, pentru că din ce am auzit orașul se transformă cu pași grăbăți într-un centru prosper.

Pe loc am aflat că această dezvoltare are loc sporadic și pe alocuri. Iar lucrurile în Bălți nu sunt atât de frumoase cum le arată la TV. 

Azi dimineața nu puteam dormi și am ieșit devreme prin regiune să văd cum arată Bălțiul somnoros de duminică. Era și posomorât, dar și ceea ce am văzut nu mi-a plăcut. În regiunea în care ne-am oprit, am văzut gropile pline de apă prin care cu o zi înainte am înotat. M-am mirat că am putut trece peste ele. Evident că am făcut o comparație cu acasă, iar cartierele din Chișinău demult nu arată astfel. Am și glumit pe seama acestor bălți, că poate de aici se trage și denumirea orașului. Și da, de la traseu, până la bloc cam toate trei drumuri arată așa. L-am întâlnit pe un domn care mi-a spus că nimeni nu are nici un interes să repare drumurile din curte. Cum nimeni? Dar cei din Primărie nu sunt cointeresați să creeze condiții pentru oameni?

   
 

Apoi am ieșit să vedem strada pietonală o orașului, care de altfel are 3 km în lungime. Centrul Bălțiului plin de luminițe l-am admirat ieri seara. După cum vedeți în fotografii s-a mai păstrat și bradul de Crăciun, chiar dacă în decembrie primarul orașului Renato Usatîi spunea că acestea urmau să mențină spiritul de sărbătoare până în data de 15 ianuarie, acesta a uitat să de-a dispoziție să le scoată. Oh, wait, Renato s-a mutat la Chișinău, am impresia că aici joacă rolul de primar, scoate oamenii în stradă și blochează străzi întregi. 

Fotografiile nu le voi comenta, vedeți și voi destul de bine care e atmosfera și personajele.

Cât fotografiam prin centru s-a apropiat de mine o doamnă care îmi spunea că nu am voie să fotografiez (eram în spațiu public) :
-Doamnă, aici nu ai voie să fotografiați.
-De ce?, întreb eu
-Păi, nu se poate, trebuie să cereți voie.
-Și de la cine să cer voi?
-Nu știu, da nu aveți voie.

Despre oamenii triști care spun că le este greu, dar în același timp sunt zombați și trăiesc într-o utopie revin într-o altă postare.

Și centrul orașului Bălți ieri seara arăta așa: 

Em, aşa o surpriză la Bălţi în ultimele zile ale lui ianuarie. Ospitalitate, tradiţie, mister
Posted by Lia Ciutac on Saturday, January 30, 2016